Tu,si tu,si el,si voi toti de altfel ma intrebati de ce imi exprim gandurile in acest fel?!
De ce majoritatea postarilor mele sunt triste?!
De ce?!
Simplu...cauta raspunsul in sufletul tau!
Oricum tu nu ma intelegi
Folosesc prea multe cuvinte,
Cand mie mi se par atat de putine pentru a scrie ce simt!
Probabil nu ai sa intelegi nicicand!
Probabil crezi ca.....
Enigma asupra unei cesti de cafea!
O savurez,privind marea involburata
E atat de tare,acidulata!
Ce relatie profunda intre ele
Ma uimeste!
Cu fiecare gura de cafea
Viata mi se pare atat de grea
E atat de amara!
Imi aprind o tigara
Incerc sa mi adorm gandurile
Te vad pasind pe plaja
Incercand apa cu degetul mare al piciorului
Te vad cum iti lasi amprenta furios pe nisip
Oare ce ti lipseste acum?
De unde atata furie si ura?
M-as fi ridicat si ti-as fi adus un pahar de gin
Daca nu vedeam in ceasca semne rele
Si cerul era atat de gri
Mi-as fi dorit sa fiu marea care te mangaia
Mi-as fi dorit sa fiu eu!
Mi-as fi dorit sa nu ma ascund dupa un nor
Sa alerg spre tine
Si tu sa ma cuprinzi cu bratele tale puternice
Sa ma asezi usor pe nisipul ud
Sa ma saruti
Si apoi sa-ti spun ca ai sa mori in curand!
Verde!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu