joi, 17 iulie 2008

Un mic mister!


Alergam pe pamantul umed desculta
Si simteam caldura lui sub talpile mele moi
Ieseau aburi ce pareau a fi nori
Iarba era verde
Desi era sfarsit de vara
Si castanele cadeau lovind pamantul
Simteam contactul lor si tremuram
....imi era frig
Desi eram inconjurata de un val cald de aer
Am privit cerul
Era atat de albastru
Ma irita ingrozitor
Floarea soarelui zambea dintr-un colt de gura
Lesinata parca de caldura
Soarele apunea
Si cerul lua parca foc
Aerul se raci usor
Acum imi era cald
M-am tot gandit la viata
Aici,mi se parea minunata
Am luat o castana si am incercat sa o cojesc
Dar se impotrivea minilor mele
M-am intepat
Degetul a inceput sa sangereze
Picura pe pamantul negru
Tristete intr-o castana misterioasa
Eram fascinat de viata ei
Am luat-o pentru sufletul meu
Sa o pastrez in camera mea
Desi a incercat sa ma omoare in felul ei
S-a intunecat
Voi ramane aici sa privesc cerul!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Imi place cum gandesti ;) esti unica :*:*:*:* popik dulce, si alta data incearca sa fii putin mai atenta cu castanele :P