Nu mai esti...

Se intrevad din departare case mici si albastrui
E cald afara,iar geamurile sunt aburite de atatea ploi de toamna
E frig in soba,focul nu-i
E frig si in suflet
Nu mai sunt a ta
Atunci a cui?

Paralelism

Negru-i copacul si albe-s frunzele lui
Stralucitoare-i noaptea si intunecata-i ziua
Sufletu-mi negru si fericit al lui.

Speranta

Ma indrept spre soare cu teama
de mirare
Arzator privesc in zare
Ceruri albe,toate-n vale

Umbre si penumbre

Adio-ti spun iubite inger
Cu aripi de porumb uscat
Arunc graunte catre albastrul cer
Si cutreier lumea-n lung si lat

Tu ramai acolo,langa ai tai
Eu raman singur privindu-mi umbra
Sunt in vale mii de vai
Peste iubirea noastra s-a lasat...penumbra!

Stalp de gheata

Pe stalpi de gheata
Sta iubirea noastra-n ceata
In glastra nici o floare
Casa se adanceste in singurare
Pe cine sa intreb de viata-mi prea napasta?
Cand nimeni nu mai priveste pe fereastra.

Mi-e scarba!

Sunt singura,printre cadavrele formolizate
Cearceafuri albe si mese ruginite
Geamurile larg deschise
Miroase a om,viu...
...mi-e scarba!
Inchid cu hotarare geamul
Si mi reiau discutia cu cadavrul
Ce multe au de spus!
Dar pentru omenire,sunt ca soarele,ce demult a apus
E trist sa fi scarbit de lume...
Si singur,viu,printre cei morti
Cu capul aplecat,
Fredonez un cantec de mult uitat...