L am iubit cu toata inima mea,cu toata fiinta mea,cu tot corpul meu,cu toate cuvintele si ganduriile mele.
Am alergat impreuna pe strazii aglomerate tinandu-ne de mana,ne am
cufundat in desertul miscator,ne am catarat pe munti stancosi,am
desfacut impreuna borcanul de gem si am dat foc trecutului.
Dar nu l am cunoscut....
Cui ii apartineau toate gesturile,vorbele dulci,mainile acelea parintesti,mireasma primaverii?
Celui ce ma iubea sau aceluia care ma lasa sfasiata de durere,care ma izgonea din viata lui?
A plecat fara sa realizeze cat l am putut iubi,a trantit usa si mi a strigat doar atat:"Ca mine doar 1,ca tine 100!"
In fond,cred ca el nu m a cunoscut si acum,cu ce am ramas?
Nici macar cu regrete...
Iubirea m a distrus ca om,ca fiinta;nici sa sufar nu mai pot.
