Acele timpuri

Copacul a fost scrijelit,pietrele de pe ulita copilariei au fost pictate,pamantul a fost udat
Dar nostalgia acelor vremuri n-a fost uitata
Pentru mine nu e fericire mai mare decat sa hoinaresc pe acele strazi,in acele timpuri cu acele persoane,ce nu ti raman niciodata straine de suflet
Nu mi-ar ajunge o viata pentru a parcuge tot ce am trait pana acum
Visele de atunci s-au transformat in cenusa,realitatea acelor vremuri m-a asteaptat la cotitura sa ma distruga pentru totdeauna;dar n-a reusit.
Traiesc,iubesc,doresc,zambesc!
De multe ori pierd sirul amintirilor,dar stiu ca ele raman acolo,doar ca devin intangibile.
Cand caut imaginea primei mele papusi,imi vine in minte vecinului de la doi
Cand caut imaginea primului meu iubit,imi vine in minte doar un pantof ros
Cel mai rau e ca fapetele sunt acolo,asteptand sa fie gasite.
N-am uitat nimic,e o memorie sigilata,o chemare obsesiva la care nu se poate raspunde.
Am tipat.....

Ps.La multi ani,dragul meu prieten!

Umbra noastra

-Esti mult prea energica,prea plina de viata.Fa-ti un ceai de tei!
-Probabil imi voi regasi atat de greu iluziile si bucuria de a trai.De ce sa fiu altfel?
Pentru mine viata e o insiruire de cuvinte neintelese,de imagini neclare,de personaje hilare.
Soarele apunea dincolo de linia aceea ce taia corpuri,ganduri,ani intregi.
Iti urmaream doar umbra...
Umbra aceea vie,ce simtea si auzea orice,ce si incolacea bratele in jurul trupului meu,si parea ca se contopeste cu umbra mea
M-am uitat in jur,doar un felinar,si nici pic de viata...doar noi si umbra noastra
Si cat te iubesc!
L-am privit cu ardoare,imi doream sa l simt cat mai aproape si l-am chemat discret,facand din gene si zambind strengar
M-a muscat de gat,de coapsa,de buza si de san,am tresarit usor
L-am sarutat rapid si am sarit din bratele lui,aveam chipul descompus de uimire
M-a culcat pe iarba rece,si mi-a mangaiat si sarutat fiecare parte a corpului meu
Tremuram de placere
Odata cu acest tremur si soapte agitate disparea si umbra noastra!

De ar fi stiut...

Inima imi era ciuruita ,creierul cufundat in ganduri,sufletul inghitit de valul amintirilor
Trupul meu prindea aripi,isi lua zborul,plutea deaspura marii impins de vant,dansa,strabatea rapid distanta ce ne despartea.
Iubeam...
Chiar si cea mai mica emotie lua in sufletul meu dimensiuni hiperbolizate.
Mainile mele aluneca atat de repede pe taste incat mi e greu sa le urmeze,cuvintele se dezlantuie si ma sufoca,ma fac sa pierd sirul ideilor,al amintiriilor
Ma comport ca o nebuna
Eram purtata de adierea gandurilor mele,de aceea revarsare excesiva a intregii mele fiinte,de aceea energie ce nu ma obosea niciodata,eram beata de cuvinte,de amintiri gasite.
Mi as fi dorit sa reintragesc tot ce am trait si ce am simtit intr-o singura fiinta.
Nu stiau cat iubesc cuvantul
De ar fi stiut,mi ar fi luat si graiul
Pe el l-am pierdut...
...si l iubeam la nebunie!

Un moment de salbaticie

Mi am adus aminte de acele clipe tandre petrecute pe materiale ce pareau sa aiba viata,ce pareau sa sufere de arsita si de sete.
Mi-ai ranit buzele sarutand-ma ca un nebun
Mi-ai simtit emotiile de tanara indragostita smulsa din lacrimi asurzitoare
Mi-ai simtit parfumul dulce,
Te-ai imbatat cu ale mele soapte
"-Cat te iubesc...!"
Inebunim amandoi de emotia placerii,de acel fior pe care il simtim in trup
Provocat de mangaierile indelungi,de saruturi patimase
Privirea ta imi sopteste:
"-Te vreau!Te vreaauu.."
Gura ta imi sfasie trupul pentru a mi sorbi sufletul
Pentru a l pastra numai pentru tine
Nu ne mai saturam unul de celalalt
Am fi fost in stare sa furam timpul si sa l oprim in loc
Mi ai citit pe chip dragostea ce ti o port si ai oferit o si tu la,randul tau
In ciuda tuturor lucrurilor ce ni se impotriveau ne-am iubit cu tot mai multa patima
Ai fi crezut ca am vrea sa sfarsim inlantuiti
Nu am privit in jurul nostru,doar tu si eu contam
Ceilalti nu..
Taceti cu toti!Nu priviti!
Orice spaima,orice tristete,orice energie negativa disparea in momentul cand eram cu tine
Dar niciodata nu vei sti sau nu vei presimti fuga mea disperata,departe de tine
Departe de aceasta iubire fierbinte...

Era Pastele...

Statea in pat si isi rotunjea buzele,credeam ca va canta;dar nu se auzea nimic.Mi-a spus doar atat:
-Vreau sa i schimb directia!
Sufla asupra unui fum gros,dar aromat;spera ca l va indrepta spre el,ca va ajunge la sufletul lui sa l incalzeasca,sa-l adoarma.
Dar bineinteles ca nu reusea decat sa l devieze spre stanga sau spre dreapta,nici vorba sa ajunga la el acel ultim fum de iubire.
Ii era frig incerca sa se inveleasca cu ce mai avea,cu acel nimic apasator.Iubirea lasa semne adanci,atat in suflet,cat si pe trup.
Si acum ii simte atingerea calda,sarutul patimas,imbratisarea puternica,mirosul...mirosul acela care i s a impregnat in tot trupul,in nari.
Ma uit la ea cum se sfarseste iubind,cum derlieaza,cum a uitat de ea.
-Gradina s-a scorojit!
Avea si momente de luciditate in ceea ce priveste exteriorul:
-Nu,nu...gradina nu e un perete!De ce nu vrea,de ce?
Se legana cu o cana de ceai fierbinte in mana,poate pentru a se incalzi in interior;era atat de trista si demoralizata!
Pe strada se auzea:
-Vreau tenisi.Eu vreau tenisi!Am bani,uite!Sunt rupti,vezi!Cat costa?Eu vreau blugi,tenisi...da tenisi!Si ciorapi.Da tenisi,tenisi vreau!
Era Pastele.Hristos a inviat!

Paste Fericit!

E trist ca se accepta aceasta americanizare,iar vechiile traditii romanesti se pierd incet,incet.
Asa cum Valentine's Day a fost aceptata si mult mai celebrata ca Dragobetele,asa cum s-a preluat si Halloween,asa putem pierde si celelalte sarbatori.
Cum poti sa privesti tu,romane,aceasta pierdere a identitatii nationale?
Ma uit in jur si observ cu tristete ca sarbatoriile religioase ii fac pe oamenii sa se ingrijeasca doar de partea materiala,si nu de cea spirituala.
Zilele acestea,ii poti vedea agitandu-se prin magazine,cumparand tot felul de lucruri inutile,cheltuind milioane desi se plang de aceasta criza financiara,de salarii.
Imi zic:Ce disperati!
Da,poate ca au dreptate,dar nu vad rostul acestor cumparaturi exagerate!?
Numai in acele zile se mananca si se bea?
Si in primu rand,nu traim pentru a ne hrani cu alimente,ci cu spritualitate.In schimb intr-adevar,ne hranim cu alimente pentru a trai.
Sarbatoriile sunt pentru a te linisti,pentru a rememora si a celebra faptele Biblice,pentru a ne simti mai aproape de tot ce e Dumnezeiesc,pentru a fi alaturi de cei dragi.
Azi voi vopsi ouale cu "sangele Domnului" si poate ma voi duce si la Slujba.
Fa si tu la fel!
Paste Fericit tuturor si ingrijiti-va mai mult de spirit,si nu de trup!

Ps.Matusico,ouale negre de anul trecut sunt si acum in tendinta;cheama-ma si voi veni!

Daniela Gyorfi-Culori cenusii

Iti multumesc ca existi

O zi fara tine!

M-am trezit gandindu-ma la tine,dar stiam ca azi nu te voi vedea,asa ca am ramas in pat.
Am dat drumul la televizor,sonorul era prea tare,ma deranja teribil si plus ca nu era nimic interesant:numai concursuri isterice si discutii desarte.
Prea multa galagie pentru o dimineata asa insorita.
Am deschis fereastra,
Soarele incepe sa iasa incetisor din mormintele urbanitatii,pe geam respiratia mea acopera cu caldura ei imaginea orasului grizonat.
Ma privesc in oglinda,stiu ca nu sunt perfecta
Dar parul meu ciufulit,tricoul decolorat si lung,picioarele mele subtiri,unghiile mele lungi,buzele mele uscate,ochii mei adormiti si genele mult prea lungi
Se vor perfecte prin imperfectiunea lor
Cu ceasca de cafea in mana,revin in pat,visand la tine.
Fiecare sorbitura imi trezea amintiri:
Cum ma prindeai in bratele tale puternice
Cum imi mangaiai si mi sarutai fiecare parte a corpului
Cum nu ma lasai sa plec cu orele
Cafeaua se varsa pe cearsaful alb,fara sa mi pateze in schimb gandurile
Incercam sa descifrez acele semne formate in marele alb
Dar tot gandindu-ma la tine
Azi,nu ma ridic din pat pentru ca nu te voi vedea
O sa ma hranesc cu clipele trecute
Tremur din tot corpul
Mainile mi se agata de marginea patului
Simt respiratia ta asupra corpului meu
Am impresia ca o sa mor daca nu te voi vedea
Te aud strigandu-ma:
"Iubitoo,Iubitoo....!"
Simt ca ma sufoc fara tine
Oare stii cat de fericita ma faci?
Mi-e somn...

Prietenie

Sunt cu capul in norii,dar cu picioarele pe pamant.
E trist sau poate in esenta nu ,aceasta evolutie a omului.
Copilaria este vremea prieteniilor,a mingiilor batute pe terenul din spatele blocului,a cretei desenand pe asfalt,a florilor ce se asteapta culese.
Imi amintesc cum ocupam o alee intreaga pentru a ne juca cu mingea,cum stateam pe bordura din fata casei si radeam pana tarziu,cum ne suparam si ne impacam...eram nedespatiti.
Cine ar fi crezut ca nu vom mai fi?
Nu a existat nici o ruptura banala,nici certuri dramatice;prietenia noastra s-a sfarsit natural fara tipete,fara certuri.
Putin cate putin,firele care ne au legat in aceea vreme s-au subtiat.Simteam prietenia ca o vena,ca o artera ce la un moment dat s-a subtiat,s-a taiat si a curs atata sange:prietenii mei au devenit ei.
Nu m-au uitat cu siguranta,cum nici eu nu i-am uitat doar s-au schimbat,in comparatie cu mine care sunt la fel ca atunci.Au devenit alti.
Din cand in cand mai sunt intrebata:
"Ce mai faci?"De parca ar trebui sa fac ceva,nu e de ajuns sa fiu.
Ce nu suport insa,sunt cadavrele care refuza sa moara;asa ii simt in inima mea,nu mi dau pace.
Nu ne mai vedem,nu ne mai impartasim nimic,prietenia noastra a incetat sa mai respire.
Nu n-am omorat-o eu,nici tu...ci timpul!
Ca prietenii au murit,e trist,ca fiinte omenesti sunt vii,e si mai trist.
Dar ce folos nu fiintele omenesti le iubeam,ci prietenii.
Toate acestea au trecut ,nu mai sunt adevarate,au ramas amintiri mai vii decat aceste revederi mortuare.
Trebuie uneori sa ai curajul de ai ucide pe toti cei pe care i ai iubit,desi ei se incapataneaza sa traiasca dar fara acele sentimente care odata v-au unit.
Mi-e dor de acele timpuri,dar
...degeaba!

Nenascut

Sunt oamenii pe care nimic nu i doboara
Sunt oamenii pe care soarele nu i arde
Sunt oamenii pe care ploaia nu i uda
Sunt oamenii pe care ii port in suflet desi nu s-au nascut
Nu am inteles niciodata de ce?!
Ceva lispeste,
Exact cum mi s-ar fi furat ceva
Nu exista cuvinte pentru a descrie lucrurile inca nenascute
Imi lipsesc oameni pe care nu ii cunosc
Dar stiu ca voi intalni intr-o buna zi
Ca imi vor deveni prieteni
Si ma vor ajuta sa trec peste fiecare etapa a vietii
Ca vor fi altii si altii
Ca il voi iubi pe el
Miosul lui pluteste in preajma mea,deja.

Iarba mare sub soare cu cer senin

Sa ti spun cat te iubesc?
Sa te strang in brate
Sa te sarut
Sau sa ti vorbesc?
In iarba mare,adanciti in ganduri iubindu-ne sub soare
Visam la viata,
Si la lume...cat e de mare!
Impreuna as vrea sa o aflam
Asteapta o clipa...
Uita-te la cer!
Cat e de senin...
Si cate ar avea de spus
Saruta-ma pe frunte,apoi pe gat
Mangaie-mi trupul ars de soare
Grabeste-te,e aproape de apus
Ma iubesti cu atata patima si dor
Iar pe cer,nu e nici macar un nor
Sub soare,te iubesc
In iarba mare,te doresc
E atat de umeda si moale
Nu vreau sa mai plec chiar daca pamantul ar vrea sa ma inghita
Sunt cu tine si te iubesc!
E soare,cer senin si iarba mare..

Orasul Tentacular

Indreptandu-ma spre casa simteam cum orasul ma invaluie vrand sa ma stearga.Circulatia celor din jur ma ametea,masinile imi pareau a se misca singure;iar eu muream la fiecare pas.
Lumea seamana cu un vechi film de astazi,vad o diluare a societatii,o pierdere a nimicului de azi.
Ani la randu m-am aruncat asupra acestei lumii:am lovit-o,am calcat-o in picioare,uneori am strans-o in brate,am mangaiat-o.
Puteam sa ma inec,sa mi frang gatul,sa mi rup un picior,sau sa mi pierd capul intr-o zi asa insorita.
Seara ma intorceam cu nimic,cu un mare vid,cu amintirle pline de lume,de oras tentacular.

Arunca ambalajul la cosul de gunoi!

Cu toti ne uitam la ambalaj,ne este de ajuns.Pana si eu,aleg cartile dupa coperta si multe alte lucruri,dar nu si oameni.In spatele unui chip nu tocmai frumos se poate ascunde o personalitate minunata,o inima mare;in schimb un chip superb poate ascunde rautate.
Nu,nu este o regula,poate exagerez...cine sunt eu nu ti trebuie sa sti!
De ce m as uita in oglinda?
Doar ca sa mi aranjez o suvita rebela?
Sau sa mi dau cu ruj mov?
Oglinda m ar putea minti,spunandu-mi adevarul.
Nu as vrea sa ma vand,probabil as fi un produs prea bun pentru ceilalti.Le ar fi de ajuns ambalajul pentru un timp apoi l-ar arunca,continutul e inexistent aproape il arunca de la bun inceput.
Majoritatea baietilor de pe Pamant nu s-au indragostit de mine,dar e chiar flatant cand vezi cum e lumea!

Exterior si Interior

Intotdeauna a existat o problema de decalaj intre lume exterioara si mine.
Aceea lume interioara nu are acelasi ritm ca in exterior.
Imi amintesc de un balon rosu,scapat din mana unui pui de om,cum plutea in aer.
Inaltarea lui pe cer a luat sfarsit in mine decat 3 luni mai tarziu.
Poate as fi linistita daca as fi nebuna,lumea ar avea mai mult sens.
Si astfel parca mi se contureaza un destin de orb ce e convins ca vede,de surd ce e convins ca aude,de un om ce uraste,dar e convins ca iubeste.
Mi se pare lasitate sa crezi in tot ce exista,dar substratul ne poate dezvalui ca suntem in plin cosmar

La multi ani Yral0101!

La multi ani Yral0101,postari mai bune si cati mai multi cititori!
Luna aceasta blogul meu implineste 1 an si inca il doresc,vreau sa l fac sa exprime viata,iubirea si tot ce simt.
E aprilie,e primavara si copacii au inflorit;iar eu ma simt fericita
Da,da e chiar asa cum ai citit.Sunt fericita!
Am uitat de clipele acelea triste asteptand rezemata de acel zid rece.
Inghetasem de tot,a trebuit sa renunt la asteptarea aceea ingrozitoare.
Am plecat demult.