duminică, 19 aprilie 2009

Era Pastele...

Statea in pat si isi rotunjea buzele,credeam ca va canta;dar nu se auzea nimic.Mi-a spus doar atat:
-Vreau sa i schimb directia!
Sufla asupra unui fum gros,dar aromat;spera ca l va indrepta spre el,ca va ajunge la sufletul lui sa l incalzeasca,sa-l adoarma.
Dar bineinteles ca nu reusea decat sa l devieze spre stanga sau spre dreapta,nici vorba sa ajunga la el acel ultim fum de iubire.
Ii era frig incerca sa se inveleasca cu ce mai avea,cu acel nimic apasator.Iubirea lasa semne adanci,atat in suflet,cat si pe trup.
Si acum ii simte atingerea calda,sarutul patimas,imbratisarea puternica,mirosul...mirosul acela care i s a impregnat in tot trupul,in nari.
Ma uit la ea cum se sfarseste iubind,cum derlieaza,cum a uitat de ea.
-Gradina s-a scorojit!
Avea si momente de luciditate in ceea ce priveste exteriorul:
-Nu,nu...gradina nu e un perete!De ce nu vrea,de ce?
Se legana cu o cana de ceai fierbinte in mana,poate pentru a se incalzi in interior;era atat de trista si demoralizata!
Pe strada se auzea:
-Vreau tenisi.Eu vreau tenisi!Am bani,uite!Sunt rupti,vezi!Cat costa?Eu vreau blugi,tenisi...da tenisi!Si ciorapi.Da tenisi,tenisi vreau!
Era Pastele.Hristos a inviat!

Niciun comentariu: