Indreptandu-ma spre casa simteam cum orasul ma invaluie vrand sa ma stearga.Circulatia celor din jur ma ametea,masinile imi pareau a se misca singure;iar eu muream la fiecare pas.
Lumea seamana cu un vechi film de astazi,vad o diluare a societatii,o pierdere a nimicului de azi.
Ani la randu m-am aruncat asupra acestei lumii:am lovit-o,am calcat-o in picioare,uneori am strans-o in brate,am mangaiat-o.
Puteam sa ma inec,sa mi frang gatul,sa mi rup un picior,sau sa mi pierd capul intr-o zi asa insorita.
Seara ma intorceam cu nimic,cu un mare vid,cu amintirle pline de lume,de oras tentacular.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu