vineri, 31 iulie 2009

Din cauza.....

Din seara aceea totul avea sa se sfarseasca,desi nu aveam nici o legatura cu ei intuisem ce avea sa se intample.
Era inevitabil!
Sa revin asupra timpului,defapt era zi,dar el reusise sa o intunece cu atatea secrete si minciuni.
Si pentru ce?
Nu stiu ce era in capul lui,pentru o clipa mi as fi dorit sa fiu un neuron,o sinapsa sa creez un scurt circuit si sa i detonez toate gandurile rele.
In aer plutea dezamagire,ura;simtea cum lumea se sfarsea odata cu trecerea acelei zile.
Ce mai conta?Nu va mai exista nimic,decat actiunea de autodistrugere...
Priveam de la geam cum ea iesise somnoroasa in pragul usii,iar el incerca sa i vorbeasca dar nu auzea nimic,vorbele treceau pe langa ea.
Era in transa!
Era muta,surda,oarba de durere;nu putea reactiona nici cum.
De ce mai venise?Pentru ce sa i tulbure viata?
Am vazut usa trantindu-se,apoi am auzit tipete...
Voia sa se sinucida,nu avea pentru ce sa mai traiasca.
Era singura si ii era frica;in esenta mereu a fost.
Simteam ca si pierde mintile,cum o durea corpul,cum nu putea sa si mai controleze gandurile,cum fiecare sunet o chinuia,cum ii trezea cate o amintire
....cel mai rau o durea sufletul.
De ar fi fost langa ea cand ar fi trebuit...
Urasc sa fiu martora la suferinta,ma obsedeaza gandul ca puteam sa i ajut si nu am facut nimic.
Dar ce puteam face eu,cand cei apropiati lor i au despartit,le a adus tristete,le a stors mii de lacrimi.
Era sa curga sange...
E trist,ma chinuie un soi de disperare....am grija de sufletele altora,dar de al meu cine are?
...lor!

joi, 30 iulie 2009

Lan de grau

Afara soarele abia rasarise si mangaia usor campia,pe cer nu se zarea nici un nor.
In lanul de grau se zarea un cap micut si ars de soare,aduna cu greu spice.
Pe chipul lui se zareau atatea intrebari fara raspuns,poate aberante.
De unde pamant?De unde soare?De unde...eu?De ce nu sunt un spic de grau?Sau poate o floare?
Se apleca usor si apoi cu o miscare energica de mana smulgea spicele
Se ridica rapid cu fata-i negricioasa si plina de transpiratie
Era amiaza...
...si inca nu terminase
.

Sa ai puterea...

Sa ai puterea sa privesti curcubeul dupa ploaie
Sa ai puterea sa alergi prin zapada rece
Sa ai puterea sa creezi o lumea a ta
Sa ai puterea de a decide pentru tine
Sa ai puterea de a iubi pe cine doresti
Sa ai puterea de a zambi atunci cand iti vine sa plangi
Sa ai puterea sa o iei de la capat atunci cand s a terminat
Sa ai puterea sa te ridici atunci cand cazi
Sa ai puterea sa renunti atunci cand simti ca acolo numai e locul tau
Sa ai puterea sa lupti chiar si cu fiinta ta
Sa ai puterea sa privesti soarele in noapte
Sa ai puterea sa privesti in ochii chiar daca ai gresit
Sa ai puterea sa ierti
.....dar sa nu ai puterea sa uiti!

Confesiune?

Urasc sa ma confesez,
Dar aceasta ce sa fie?
Astern toate gandurile si imaginatia pe hartie
Da,uneori trebuie sa ne topim in destainuiri
Si azi o sa ti marturisesc ca plutesc in nenorocire
Poate o sa vrei sa ma intrebi:
Cand ai avut tu zile mai bune?
Am avut,dar au fost neinsemnate in fata tristetii
Azi,in schimb pot rade din degete!

duminică, 26 iulie 2009

Sufoca-te!

Si pentru ce atatea suferinta?
Si pentru ce atatea lacrimi?
Meriti oare?
Niciodata nu ai stiut sa ma apreciezi pentru ceea ce sunt
Pentru ca sunt eu,si nu alta
Pentru ca te iubesc neconditionat
Pentru ca lupt pentru noi
De ce nu ai renuntat daca stiai ca nu esti in stare sa ma iubesti cu toata fiinta ta?
Spuneai ca vrei sa respiri prin mine
Acum respiri prin alta...
Nu ma voi mai intoarce la tine

Dezamagire

Si de azi nu ma voi mai intoarce
Voi lasa acolo toate amintirile si gandurile mele
...viata mea de dinainte!
Voi renunta la lupta
Am obosit sa fiu eu impotriva tuturor
Sunt singura....
...si e greu!
Si chiar de mi va fi dor nu ma voi intoarce
Si chiar de mi as dori sa te sarut mai bine musc dintr un mar
Si chiar de mi as dori sa te iau in brate mai bine strang un arici in brate
Si chiar de mi as dori sa dorm cu tine mai bine dorm langa un sarpe
Iubirea mea se transforma ince incet in ura,in dispret
Rasul meu e plans,un tipat disperat
Si ce sa fac cu inima?
Ma pierzi...

vineri, 24 iulie 2009

Ieri,azi,maine

Si daca azi nu va fi ca ieri
Si daca maine nu va fi ca azi
Eu tot ma indrept spre nicaieri
Si am sa tip de acolo sa ma auzi
Si ai sa privesti lacul plin de rate
Si ai sa te gandesti la mine
Iti vei dori sa ma iei in brate
Nu te abtine...

marți, 21 iulie 2009

Tu

Si daca tu nu stii sa pretuiesti cu ce sunt eu de vina?
Mi e greu privindu ti gandurile imprastiate prin ochii tai verzui
Ce sa inteleg eu din ele,cand nici tu nu intelegi?
Sunt ale tale,iti apartin ai putea schimba o lume
Dar daca as pleca azi....
Ce ai face?
Ai veni sau ai ramane?

miercuri, 8 iulie 2009

Desert

Simt o uscaciune in mine,ce nu ma lasa sa respir
Ceva ce mi acapareaza toata atentia,ma stoarce de energie
Visez la...
Desert e numai in sufletul meu,pe ici pe colo cate o mica bucurie,o amintire placuta in rest nisip
Vantul bate cu putere si distruge orice forma,risipeste orice gand si amintire.
Nu ramane nimic care sa ma tina in viata,
...un vesnic soare ucigator si nisip miscator
Am obosit...
Daca acest desert launtric s-ar materializa m-ar coplesi cu imensitatea lui
Daca ar ploua ar creste flori!

duminică, 5 iulie 2009

Amplificari


Si cum sa nu ma gandesc la tot ce i rau cand el mi-a taiat aripile in plin zbor
Si mi a furat toate bucuriile la care aveam dreptul
In momentul de fata nu am nici sentimentele trecutului,nici speranta viitorului
Iar prezentul imi pare agonie
Si cand ma gandesc cat de departe sunt toate
Ce as mai vrea sa nu stiu nimic despre mine si despre aceasta lume
As vrea sa uit de toti,sa ma uit complet
Sa nu mai stiu nimic...
Ce suntem noi in fata acestui vartej interior care ne consuma pana la absurd?
Nu mai pot trai pentru ca nu mai am ce
Simt ca mor de singuratate
Nu cer si nu astept nimic de la viata
Sunt singura in lume
Si totusi simt singuratatea lumii

Ganduri tulbure

Sunt cumplit de plictisita,distrusa de a fi om
Drumul inapoi nu-l mai pot parcurge sa pot schimba ceva
Imi dau demisia din tot ce i omenesc
Ce altceva as mai putea face?
Nu stiu ce e bine sau ce e rau
Nu stiu ce e permis sau ce e interzis
Simt doar un gust amar,venin
...o amaraciune
Nu cred absolut nimic
Si n-am nici o speranta
Toate lucrurile care dau farmec vietii ma scarbesc
Imi par lipsite de sens
Prezenta mea in lume zguduie existente linistite
Tulbura...

Si totusi

Si ce importanta are faptul ca eu ma framant,ca sufar si gandesc?
Desi viata e un chin nu pot renunta la ea
Spiritul imi este plin de suspiciune,este absorbit de ganduri,pana si trupul freamata.
Si totusi traiesc...
De ce nu as renunta la spirit?
Sa fiu sincera,nu stiu de ce traiesc,dar nici de ce nu incetez sa o fac
Si totusi realizez ca sunt fericiti doar aceia care nu gandesc nimic mai mult decat trebuie vietii
Multe sunt de regretat,senzatia ireparabilului amplificata de sentimentul pierderii te fac neom.