Din seara aceea totul avea sa se sfarseasca,desi nu aveam nici o legatura cu ei intuisem ce avea sa se intample.
Era inevitabil!
Sa revin asupra timpului,defapt era zi,dar el reusise sa o intunece cu atatea secrete si minciuni.
Si pentru ce?
Nu stiu ce era in capul lui,pentru o clipa mi as fi dorit sa fiu un neuron,o sinapsa sa creez un scurt circuit si sa i detonez toate gandurile rele.
In aer plutea dezamagire,ura;simtea cum lumea se sfarsea odata cu trecerea acelei zile.
Ce mai conta?Nu va mai exista nimic,decat actiunea de autodistrugere...
Priveam de la geam cum ea iesise somnoroasa in pragul usii,iar el incerca sa i vorbeasca dar nu auzea nimic,vorbele treceau pe langa ea.
Era in transa!
Era muta,surda,oarba de durere;nu putea reactiona nici cum.
De ce mai venise?Pentru ce sa i tulbure viata?
Am vazut usa trantindu-se,apoi am auzit tipete...
Voia sa se sinucida,nu avea pentru ce sa mai traiasca.
Era singura si ii era frica;in esenta mereu a fost.
Simteam ca si pierde mintile,cum o durea corpul,cum nu putea sa si mai controleze gandurile,cum fiecare sunet o chinuia,cum ii trezea cate o amintire
....cel mai rau o durea sufletul.
De ar fi fost langa ea cand ar fi trebuit...
Urasc sa fiu martora la suferinta,ma obsedeaza gandul ca puteam sa i ajut si nu am facut nimic.
Dar ce puteam face eu,cand cei apropiati lor i au despartit,le a adus tristete,le a stors mii de lacrimi.
Era sa curga sange...
E trist,ma chinuie un soi de disperare....am grija de sufletele altora,dar de al meu cine are?
...lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu