Am simtit durere din burta mamei,mi am otravit de atunci sufletul.
Dar cand am inghitit o bucata din aerul acela necunoscut mie,am simtit miros de portocala si gust dulce,atat de dulce incat mi s a facut greata.
Sufletul e numai al meu,tot ce tine el ascuns e destinat doar mie,doar eu am voie sa ma infrupt cu deliciile gandurilor mele si nimeni altcineva.
Odata vandut,nu ti l mai poti recupera!De ce sa mi l vand efemeritatii?
Odata cu el voi pierde tot,esenta mea ca om,identitatea personala.Autenticitatea ideilor,vorbelor mele va pieri,nu voi mai simti ca toate acestea imi apartin.Unde le voi regasi?
Aruncate intr o scrumiera,facute praf-cenusa,alaturi de tigariile pe care le fumezi cu pofta-parca ar fi esenta vietii;de parca pe fiecare tigara ar scrie:dragoste,adevar,credinta,fericire.
Vreau sa mi savurezi sufletul,nu sa l arunci!
Nu ma mai doare nimic,doar trupul;dar,ma tratez cu calmante.Am insomnii,dar nu ma deranjeaza.
Ma uit pe tavan cu ochii larg deschisi si numar paienjeni....uff,iar mi a scapat unul.
Ahh,e pe lustra!
12,si scriu pe un caiet vechi de la sfarsit la inceput ,de la stanga la dreapta;oricum nu mi inteleg scrisul.Am un scris ingrozitor,mana asta sa fie de vina?E prea mare cu unghii sfasietoare;indemanatica,defapt;dar,ferma cand vine vorba de dat mana.
Dorm pana la amiaza,oricum nu am ce sa mai numar pana atunci.E apus de soare langa tine,trece repede parca ar fi secunda.
Pornesc in cautare de fluturi,cu plasa pe umarul stang urmaresc cu ochii ageri impaienjeniti de culori.Obosesc de atata alergat prin soarele dogoritor;ma opresc,dar am impresia ca el fuge de mine.Se ascunde dupa dealurile din fata casei mele,asa ca fug pana acolo sa l privesc adormind cu genele aplecate peste brazi falnici.
Privesc casele de dincolo de rau si trenul care pleaca scotand fum spre meleaguri mai civilizate.Din plictiseala si dezamagire iau o nuia si vazand pamantul moale de sub picioare fac bulgari pe care i pun pe varful nuielii,aduc bratul in spate,si dau drumul cu forta mingii de pamant;care,de cele mai multe ori ajunge pe acoperisul vreunei case sau in lanul de grau.
E amuzant,aici e libertate!
Un fluture cu aripi mari,rosii se aseaza pe umar si lasa farame din paradis.
Mi e dor de serile cu tine,cand priveam de sus apusul,si valea ielelor.Totul parea atat de mic si noi atat de puternici,eram deasupra lumii intregi.
Vedeam pana si trenul din indepartare ,atunci visam....
...acum NU!
Nu sunt frumoasa pentru ca voi nu vreti sa ma vedeti asa;aici,e vorba de viziune,de dorinta.
Priveam doua bucati de lut,fete de oameni;pana la urma...suntem lut!
Ne am nascut din nimic si am luat o infatisare aparte,dar tot nimic suntem.
Ne modelam precum lutul,luam fete chip si chip;dar ce folos-mai greu te poti intoarce la vechea ta fata.
Nu o fi chinuitor sa traiesti intr un trup in care nu te regasesti.
Unde e indentitatea personala?
Frumusetea reprezinta aceea uratenie dragalasa,plina de jovialitate ;nu pometi ridicati,nas mic si ingust,ochii de pisica,buze patrate,par drept precum un gard.
Frumosul vine din interior,din faptele si creatiile noastre,din stiinta,din dorinta noastra de a fi oameni
Inca am naivitatea sa cred in lume
Sa cred ca in noaptea asta va fi soare,si nu luna in colturi
Pe cararea batatorita nu vor fi melci,ci flori de toamna
In copacul fara frunze isi vor face cuib pasari fel de fel
In inima ta nu va fi ranchiuna,ci bunatate
Sa cred ca nimeni nu te va inlocui,;defapt,nu vreau...
Sa fie nebunie!
Singuratatea este stare cand iti asumi toate gandurile,pacatele,revolta renuntand la dimensiunea fizica.Izolarea aceasta creeaza o punte intre tine-trup si divinitate.
Acum gandurile,dorintele,remuscarile dau navala creierului,scurgandu-se prin circumvolutiuni precum apa prin brazdele de pamant galben.
Aici nu are voie nimeni,decat zumzet de albine si adiere de vant cald.Nici soarele nu-i bun,asa ca am tras perdelele;ar putea sa mi incalzeasca sufletul,sa mi topeasca revolta si sa nu mai gandesc rational.
Aici sunt doar eu cu mine!Singuratatea ma reprezinta,ma defineste ca om.
Este momentul cand iti asumi propriul suflet,propria-ti minte.
Ce sa fac eu cu puhoiul de lume de dincolo de aceasta draperie cu perdele aramii?
Singuratatea sinonimul suferintei este starea ce te apropie de Divinitate,unde se tese o legatura puternica,ce numai cel al carui ochii au izvorat in miez de noapte stie.
Cu fiecare zi ma adancesc mai mult in singuratate,camera-mi pare mica,si nu pentru ca am o apasare sufleteasca;ci doar,pur si simplu,pentru ca e plina de carti,jurnale,cutii intregi de amintiri.Aici iti poti alege lumea in care sa traiesti,omul de care te vei indragosti nebuneste.
De ce nu avem sansa sa ne alegem daca ne dorim sa ne nastem sau sa murim?
Asa cum cred,totul este predestinat,totul are un rost;nimic nu se intampla fara voia Lui.
Poate mi e predestinat sa fiu singur
...un filosof al nimanui!
Credinta e sfanta.
Numai cel care are incredere in sine se poate increde in altii.
Naivitatea slujeste credinta.
Sa ai naivitate,inseamna sa mai ai o doza de puritate in tine
Suferinta te ridica spre credinta.
In momentul acela nu mai intelegeam nimic,nici macar de ce ticaie ceasul- timpul parca se oprise.
Patul era nefacut,hainele erau aruncate pe jos,ceasca de cafea era varsata in mijlocul cearceafului desenand o pata imensa tesuta parca de furnici.Fereastra era larg deschisa,proumbeii ciuguleau,probabil,niste resturi.
Se auzea apa curgand,era de la baie,cada se umplea.Am inchis robinetul,m am asezat pe marginea cazii si am cugetat.Am oftat indelung...
Mi am ridicat privirea din pardoseala in care iti lasasei pasii si m am privit in oglinda.Nu mi venea sa cred,aveam un chip desfigurat de suferinta.
Sa fii fost dezamagirea vietii,care se dovedise a fi scopul existentei mele sau revolta existentei in locul nepotrivit?
In casa parintiilor mei am invatat sa fiu curata cu trup si suflet;dar iesind pe strada trebuie sa fiu ca lumea intreaga,ca strada in sine,murdara si plina de ascunzisuri hilare.
Dar sa revenim la dimineata aceea,am dat drumul la muzica,era chiar la jumatatea melodiei noastre.Pe frigider nici un biletel,nici macar cu indatoriri.
Plecase fara nici o vorba,fara nici o imbratisare de adio....fara nici un motiv.
Sa mi fie oare asta soarta?
Ce voi face in fiecare dimineata?
...macar nu voi mai gasi patul nefacut,oricum nu va mai fi nevoie sa l intind pentru ca si asa voi dormi singura.Am loc destul...
