Vin

Privesc seara ca si cum s ar varsa in paharul zoriilor din care ia nastere lumea.
N am vazut niciodata in lumea aceasta un lucru cu adevarat frumos,care sa ma faca sa l ating cu toata dragostea mea.
Pasionata de mireasma vinului,de culoarea lui si de senzatia pe care mi o dadea atunci cand gustam cu delicatete din pahar ma cuprindea un fel de ameteala.
Ma lasam purtat de aceasta,era o senzatie de beatitudine in care voiam sa sarut toate gurile alea senzuale care mi se adresau,sa sorb sangele din obraji,si lacrimile din ochi,sa musc din carnea tuturor.
Dar,sfarseam tot insetata si infometata.
Ma opream in fata izvorului rece si mi potoleam setea,reveneam la vechile dorinte.
Sa mi schimb cuvintele?