joi, 26 iulie 2012

Odaamorului

In varful muntelui tufe de alun,iar pajistea parcelata coboara lin,conturand carari numai bune de batatorit.
Mai jos un cuib de de stanci,sensibile la soare,pe care stau incolaciti fel si fel de lighioane.
Cu linii fine muntele da nastere la forme rotunjite,care ascund ca in niste buzunarase flori frumos mirositoare.

Intre acestea,acoperita de liane se intrevede o pestera captusita de muschii netezi.
De cum intri,de pe cararea arsa de soare,te atrage precum un magnet mirosul acela de verdeata,de umezeala.
E intuneric si racoritor,parca te prinde in stransoare ei.
Si tu incerci sa scapi si apoi te reintorci cautand mai aprig in adancime.
Este pur si simplu un sentiment divin:atat de impreunare,cat si de eliberare!
Cand termini incursiunea iti simti narile infundate de mireasma dulce,epuizat de atractie,dar fericit...
....zboara liliecii!

Niciun comentariu: