Si ce importanta are faptul ca eu ma framant,ca sufar si gandesc?
Desi viata e un chin nu pot renunta la ea
Spiritul imi este plin de suspiciune,este absorbit de ganduri,pana si trupul freamata.
Si totusi traiesc...
De ce nu as renunta la spirit?
Sa fiu sincera,nu stiu de ce traiesc,dar nici de ce nu incetez sa o fac
Si totusi realizez ca sunt fericiti doar aceia care nu gandesc nimic mai mult decat trebuie vietii
Multe sunt de regretat,senzatia ireparabilului amplificata de sentimentul pierderii te fac neom.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu