Inima imi era ciuruita ,creierul cufundat in ganduri,sufletul inghitit de valul amintirilor
Trupul meu prindea aripi,isi lua zborul,plutea deaspura marii impins de vant,dansa,strabatea rapid distanta ce ne despartea.
Iubeam...
Chiar si cea mai mica emotie lua in sufletul meu dimensiuni hiperbolizate.
Mainile mele aluneca atat de repede pe taste incat mi e greu sa le urmeze,cuvintele se dezlantuie si ma sufoca,ma fac sa pierd sirul ideilor,al amintiriilor
Ma comport ca o nebuna
Eram purtata de adierea gandurilor mele,de aceea revarsare excesiva a intregii mele fiinte,de aceea energie ce nu ma obosea niciodata,eram beata de cuvinte,de amintiri gasite.
Mi as fi dorit sa reintragesc tot ce am trait si ce am simtit intr-o singura fiinta.
Nu stiau cat iubesc cuvantul
De ar fi stiut,mi ar fi luat si graiul
Pe el l-am pierdut...
...si l iubeam la nebunie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu