Sunt singura,printre cadavrele formolizate
Cearceafuri albe si mese ruginite
Geamurile larg deschise
Miroase a om,viu...
...mi-e scarba!
Inchid cu hotarare geamul
Si mi reiau discutia cu cadavrul
Ce multe au de spus!
Dar pentru omenire,sunt ca soarele,ce demult a apus
E trist sa fi scarbit de lume...
Si singur,viu,printre cei morti
Cu capul aplecat,
Fredonez un cantec de mult uitat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu