luni, 28 iulie 2008

Nimic din tot ce a fost!


Sentimente de revoltare si disperare...
...m-au cuprins atunci cand am observat cum incetul cu incetul pamantul pe care am copilarit este inghitit de ape,de ape infometate.
Si am incercat sa actionez pentru al salva,pentru a salva amintirea aceea draga a copilariei.

Apele involburate apar ca niste monstri cu chipuri negre si distrug tot.
Locuitorii sunt ingroziti de ceea ce intampla si de ce va urma.
Casele sunt pline de apa si de aluviuni.
Oare stii ce simte un om care a muncit toata viata pentru asta si acum nu le mai ramane nici pamantul unde au trait?
Iar tu stai confortabil in fotoliu si bei bere,cand ei stau inradacinati in apa plina de aluviuni.

Trezeste-te omule si fa ceva!
Natura ne-a creat,iar daca tu omule te-ai intors impotriva ei,cerei iertare si incerca sa repari ceea ce a mai ramas!
Cand ma gandesc cum alergam pe ulita satului si praful se ridica in urma mea.
Cum ma intindeam in lanul de grau la soare
Cum umblam desculta pe iarba umeda
Ce dealuri marete!

Si oameni erau fericiti asa cum erau
Desi poate multe le lipseau
O auzeam pe bunica strigandu-ma sa vin la masa
Mi-e dor de acel “bors cu smantana” si mamaliguta
Si de mirosul acela de lapte abia muls,care facea mustacioara la baietel si la fetita.
Nu am mai fost de cativa ani si simt lipsa acelor clipe de fericire,fericire sufleteasca.
Nefericiti sunt cei care nu au trait macar cateva zile in acest mediu.
Incantarea si multumirea nu se afla in bani,ci in bucuria de a trai alaturi de fericirea insasi.

Nu as vrea sa regret toata viata
Ca n-am mai vazut macar pentru ultima oara pamantul pe care am invatat sa pasesc,
Sa sar spre cer,
Pamantul pe care alergam cu tovarasii mei de joaca
Pamantul pe care eram fericita doar privind cerul
Privind la cosul casei de unde iesea fum

Acum l-as aprinde ca sa-l vezi tu in semn de ajutor!


Un comentariu:

Anonim spunea...

Offf, mei draga Larisa, daca toate ar fi cum spui tu aici bine ar fi. Dar vezi tu totul este diferit, lumea evolueaza, copii cresc si puterea lor de a gandi si de a judeca este de a face Banii, sa aibe masini si fete frumoase, nu toate fetele gandesc la lucrurile pe care tu le vezi acum si le simti, majoritatea dintre ele vor baietiei cu banii multi care sa le ofere orice placere.... dar bucuria sufleteasca si iubirea unde sunt ? Fata il iubeste pe baiat dar baiatu nu deoarece are multi banii si o poate schimba, sau invers si tot asa... Nimeni nu se gandeste decat la ziua de maine si familia lui, nimeni nu o sa vina in ajutoru tau vrodata sa iti spuna " ai nevoie de ceva ?" poate au fost zile din viatza fiecaruia cand nu am avut nimic si nu ne-a ajutat nimeni, poate intr-o zi am avut prea mult si Dumnezeu la uni le-a dat intelepciunea de a gandi si a darui dar la alti ( cel de dedesuptul nostru ) le-a dat lacomia si ura. Deci sa inveti copii si oameni de acum cu un gand la un camp plin de iarba verde, un camp plin cu grau ( si acum imi aduc aminte cand aveam ceva anisori cam 12-13 asa cum mergeam cu prietenii la baie pe Arges veneam si eram morti de foame dar pana acasa aveam detoate Corcoduse, graul il mestecam si il faceam un fel de guma si multe altele ...) Vremurile din copilarie nu se uita niciodata ;) in schimb acum in locurile unde am crescut sunt blocuri, vile, hale si alte prostii care aduc Banii. Te pupik.