O zi exagerat de calda...din pamant ieseau flacari ce-mi ardeau picioarele incaltate in sandale romanice.Ma simteam intr-o alta epoca.Cand m-am aseazat pe pamantul sufocat si am privit cerul,am observat cum norii albi se transformau in buretii imbibati in pudra ce incercau sa-mi schimbe infatisrea.Alaturi de mine un chip neinteresant ce ma considera nebuna,il expediez imediat.Si raman singura,eu si natura ce ardea in jurul meu.Vedeam cum casele cadeau ca printr-o suflare,oameni se topeau de vii....totul era cuprins de o ciudata mirare.Spatele ma durea ingrozitor,sangera infiorandu-ma,cad implorand pamantul....aripi de flacari imi cresc si zbor arzand cerul...aduc ploaie!
Ce sentimente ma invaluie vazand Sfarsitul Omenirii!
De ce as incerca sa salvez lumea?De ce tocmai eu o pot face?
Cad epuizata pe pamantul inca fierbinte din care ieseau aburi,iar ploaia imi stingea aripile.
Imi stingea si inima ce era atat de inflacarata si imi ardea pieptul...
Pentru o clipa m-am sufocat fara aceasta inflacarare,dar durerea disparea difuza....
Acum simt ca ma sting odata cu focul din mine,dar din neasteptate un chip luminat de o invaluire aproape Dumnezeiasca ma ridica usor si imi picura pe trup stropii de iubire,de implinire...
.....ma vindeca si ma aseaza intr-o alta lume!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu