Astazi....am fost intr-o lume moarta.Asa cum i-am promis acelei persoane speciale,care din pacate nu mai exista in aceasta lume.
Imi aduc si acum aminte cand ma intreba:"Martinico o sa vi sa-mi aprinzi macar o lumanare cand nu voi mai fi?"Si azi am facut-o...am pasit cu teama si scepticism pe aleea principala,simteam ca nu sunt eu,pluteam prin mii de ganduri,amintiri.
Am cautat 3 ore mormantul,aveam date incorecte....ma gandeam ca nu vrea sa vin,dar atunci de ce imi spunea sa vin cand inca exista si imi apare in vis mereu?
Ciudat!
Stii,oare ce sentiment te cuprinde plimbandu-te printre sute de morminte?Ce durere...ce ironie a sortii,a vietii?Mai intai le privesti cu indiferenta,apoi se infinge ca o sabie in tine un sentiment ce nu-l poti defini,explica.
Intr-un final,cu ajutorul groparilor si ingrijitorilor care il cunosteau am gasit mormantul....m-a cuprins un fior rece,am aprins lumanarile si i-am spus ca am venit asa cum ii promisesm...cu intarziere dar am venit!
Mi se pare ca lumanarile cresteau pe mormant,parca nu vroia sa mai plec;iar flacara lor se transforma in lacrimi.
Ce om!o adevarata persoana ce imi va ramane model pentru toata viata....un om cult ce vroia sa daruiasca!
Ma ajuta mereu la engleza,franceza,ma sfatuia sa citesc mult si chiar mai mereu imi daruia cartii;dar se pare ca eram destul de mica si nu prea ii luam in considerare sfaturile.
Dar acum imi dau seama ca a avut dreptate si regret ca nu mai este...si am atata nevoie de el!
Imi lipseste enorm!
Stia foarte multe limbi straine la perfectie(aproximativ 10),casa lui era lumea cartiilor,era medic...asa cum imi doresc sa fiu si eu!
Sper sa-mi fi alaturi mereu si sa ma ajuti de acolo de Sus!
Daca ar fi trait,stiu ca s-ar fi bucurat foarte mult ca sunt eleva la Colegiul National Gheorghe Sincai asa cum a fost si el sau poate chiar el m-a ajutat din aceea lume atat de tacuta.
Te iubesc si acum .....
Nu te voi uita niciodata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu