Acum..

Acum...
Lacrimiile imi curg pe obraz
Se pravalesc ca o cascada
Ma sfasie,imi ard obrazul
Si nu e nimeni sa mi-le stearga
Nu e nimeni care sa-mi simta suferinta
Sa lupte cu mine impotriva ei
Sa transforme lacrimile in petale de flori
Sa ma imbratiseze
Si sa mi sopteasca la ureche:"Cat de mult te iubesc!"
Cer oare prea mult?
Te vreau pe tine si doar atat
In tine e fericirea existentei mele!
De ce tu?nici eu nu stiu
Probabil pentru ca ai fost prima mea iubire
E o durere metafizica,simt un gol in a mea fiinta
Slabesc pe zi ce trece
Si in curand voi scapa de suferinta!