Mi-e greu sa vad oamenii ducandu-se la culcare,stingand pur si simplu lumina si bagandu-se in pat.Trag precauti jaluzelele,doar umbre sterse se mai vad.Imi lasa imaginatia sa creeze totul:ea se dezbraca de halatul de baie,ramane pentru o clipa goala in mijlocul camerei stergandu-si parul;el o priveste insistent,dar fara nici o intentie.Probabil as fi vrut ceva mai mult actiune,ceva care sa sparga monotonia:un pahar cazand pe parchetul abia lustruit,ceva dorinta din partea lui.Dar nu...doar o simpla rutina.
El se arunca in pat fara vlaga,ea se aseaza langa el dupa ce imbraca rochita rosie din satin si stinge cu rapiditate lumina.Ii ofera un sarut cast,prea cast pentru imaginatia mea.
Ce placere sa te cuprinda cand saruti un om deja mort,in orice mod?
Placerea asta de a saruta si a mangaia se transpune in dorinta de a fi sarutat si mangaiat.
Degeaba...
Ma gandesc ce se intampla in aceea bezna mormantala?
Incerc sa mi imaginez cum se intorc de pe o parte pe cealalta,cum isi cauta sticla de apa plata si beau pe nesaturate,apoi dorm la loc transpunandu-si in vis dorintele ascunse si gandurile apasatoare.
Ea probabil viseaza la un 'el' ceva mai activ si mai potent;se viseaza prin maldare de hartii si dosare.
El insa viseaza la un concediu prelungit langa ea si la ziua urmatoare de munca ce il va umple de ulei si vasilina.
Ce ciudat sa stingi lumina si sa dormi(cred ca aici semanam cu toti)cand am putea face atatea lucruri!
Ce rost are sa omori oameni cand sunt deja morti,in putrefactie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu