Nu ma recunosc in multe ganduri si idei,nu pricep rostul multor sentimente.
As vrea sa aflu cine a fost acela care a inventat cuvinte ca "te iubesc","mi-e dor","am nevoie te tine"!
Uneori nu pot distinge ceea ce este firesc in fiinta mea de ceea ce este nefiresc,ireal.Nu stiu daca viata este moarte sau moartea viata,nu stiu daca iubirea este ura sau ura este iubire,nu stiu daca eu sunt eu sau nu...poate sunt tu inchisa in mine?
Ah,iar aiurez,ametesc...
Ridica-ma din noaptea ce se transfigureaza glaciara,tainica,albastra si acopera-mi sufletul gaurit cu o patura testuta din celulele tale.
Altfel voi ingheta atat de singura,va ingheta si timpul,va ingheta si luna atat de palida.
Ceasurile de tristete sunt trecatoare,sunt umbre si tuse negre ce mi mazagalesc viata colorata si fierbinte.Uneori as vrea sa o ascund intr-un colt,sub pat,sau in cosul de gunoi.
Atunci cand sunt ridicata din mine si izbita in peretele alb,iar sufletul pe cale sa ma paraseasca,ea sa mi dea putere,sa ma infierbante...
Ochii sunt atat de ciudati in panza de tristete
...se desprinde 1 an,5 ore,49 de minute,55 secunde...o toamna,un trecut.
Ma intreb de ce priveste fereastra atat de deschisa apusul soarelui?!
Picaturi de optimism in bere cu lamaie....
Noapte buna,atata am avut de zis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu