E asa usor sa fi un copil,ce mult mi-as dori sa dau timpul inapoi sa ma joc din nou cu papusi si nu cu suflete de om.Incerc sa descopar viata,dar mi-e teama sa o traiesc.Mi-e teama ca nu ma voi putea ridica pe inalte culmi,dar m-am gandit ma voi duce la magazi si imi voi cumpara aripi noi.
De ce sa pun eroarea pe seama unei fatalitai ce-mi poate marca viata?Dar am avut curaul sa iubesc cu tot sufletul din mine,am invatat sa te inteleg,sa simplific ale noastre vieti atat de complicate.
Complicate?!Complicate din ce cauza?Poate din teama,din complexitate sau suferinta?Ideea de a te face fericit ma coplesea de bucurie,radiam ca un soare abia rasarit pe cerul spalat parca cu Perlan.
Visul meu m-a facut sa trec peste culmiile muntilor,sa-mi gasesc acel echilibru,sa traiesc deasupra acestor lucruri.
Da tu....ce ai facut?Mi-ai rupt aripile si ai plecat fara sa mai stiu de tine.Acum a trebuit sa invat sa lupt impotriva timpului,a momentelor de singuratate,de ameteala,de visare la chipul tau....de boala oare?
Ti-am explicat atatea lucruri dar, nu ai stiut sa le intelegi sau poate nu ai vrut
Daca va fi ceva sa fie,va fi...indiferent de tine,de mine...de ce vom face noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu