Ai vrut sa te parasesc pentru ca asa cum spui tu,nu esti cel mai bun penru mine,merit mai mult.Dar eu nu am vrut,crezand ca mi-e bine,bine pentru amandoi.
Dar tu m-ai parasit in momente ce nu ma asteptam,m-ai tradat,ti-ai tradat sufletul...dar nu-i nimic,nu incerca sa te justifici!
M-am tot gandit la asta in fiecare dimineata cand ma trezeam din visul ce-ti apartinea tie.M-am gandit,imaginandu-mi cum fumezi lacom in locul tau de refugiu,simtind cum te invalui in singuratate,cum incerci sa te indepartezi de mine.
Dar am ramas langa tine,pentru ca mi-ai cerut sa ti vrobesc,sa-ti raman macar tovarasa de drumuri....de drumuri paralele,dar ce conteaza?
Vrei sa purtam amandoi povara unui ocean de fericire,presarat cu stele de iubire in care visam ca ne scaldam,iar apa se misca indelung
Te vad imbatranind fara sa fi realizat ceva,fara sa ai pe cineva alaturi si toate acestea ma fac sa-mi pun atatea semne de intrbare.Tocmai de aceea am vrut sa fiu eu cea cu care sa-ti imparti viata,fiindca ideea unei varste fara limita alaturi de tine ma facea fericita,fiindca din primele clipe ai patruns in sufletul meu si am iubit tot ce era al tau.
Dar nu pot inventa viata noastra,nimeni nu poate...
....dar poate peste ani de zile vom fi impreuna pentru vesnicie...oare?
Stii,poate atunci cand vei veni voi fi atat de departe ,in vraja ierbii colorate si-ti voi spune cu zambetul pe buze:
"Intoarce-te la ea,iubite!
Adio...nimic si atat de multe!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu