Pasesc cu pasi repezi in intunericul noptii pe aleea moarta,
Ce mult mi-as dori sa te mai vad...macar o data
Mergand pe alee parca la nesfarsit alaturi de amintiri
Oh,cat am suferit!
Privesc la cer,e atat de intunecat
Nici o stea nu l-a patat
Mi se face frig si cu greu mai pot merge
Ma opresc in loc pentru a-mi revni
Incerc sa refac amintirii mii si mii
Incerc sa dau timpul inapoi
Sa fim iar noi doi,pe aleea moarta in intunericul noptii
Dar nu reusesc decat sa invii sclipiri adanci in ochii mei
Ce se dilata si cad usor peste obraz
E atata nostalgie!
Nostalgie a noptii...vie
Dar pasesc din nou
Incerc sa-mi ascund sclipiriile adanci intr-o raza de lumina
Dar de suferinta plina
Nu mai pot spera,e doar o viata...
...nu e aievea!
Traiesc in nestire cum cred ca-mi va fi mai bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu