Nu o sa mai vin

Un lac linistit,cristalin,in care se olgindeste un chip strain,plin de suferinta...E atat de trist si disperat,incat cu fiecare lacrima in apa s-a transformat.Acum e atat de linstit,in lumea apei pure,doar o piatra aruncata in nestire il tulbura...ca pe o minune.Revine la starea initiala,trista si involburata cu amintirii din viata-i colorata.Se ridica usor,lacrimile sterg...zaresc mana ce a aruncat piatra,mi-a tulburat viata.Cu un zambet ironic arunca rand pe rand pietre paraca la nesfarsit;il privesc cu dezamagire si tristete in privire.Ma ridic si plec lasandu-l acolo ca pe un copil inconstient aruncand cu pietre in lacul cristalin,dar nu ma mai tulbura desi ma doare ingrozitor,am sa sufar de atat dor...dar nu o sa mai vin.