Umbla cu pletele apusului de soare de a lungul plajei,urmarindu-si umbra,calcand pe ganduri arse.
Valurile se apropiau stingand caldura pasiilor.
Citeai pe chipul ei confuzitate,nascuta din dorinta de libertate.
Nu stia incotro,desi stia destinatia;nu stia unde ar trebui sa se opreasca,desi cunostea limitele.
Versurile unei melodii vechi se strecurau pe langa ea,iar ea gandi:"Dansul acesta il voi acorda doar lui!Ritmul ne va conduce spre fericire,spre libertatea.E melodia noastra!"
Fugea,iar rochia alba ii se ridica pe coapse,parea nerabdatoare....se opri in bratele lui.
El o ridica,o saruta pe frunte si o invita la dans.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu