luni, 3 august 2009

Nu e timp!

Afara era o caldura teribila,dar chiar si asa m am aventurat in desertul metropolitan dorind sa te intalnesc.
M am strecurat pe langa trupuri aproape topite,diluate,unele in putrefactie.
Voiam sa ma sprijin de o bara metalica si ce crezi mi am strecurat bratul prin abdomenul unui tanar.
Si cand ma gandesc cati bani a investit in sala,si acum e gaurit de caldura.
Simteam ca purtam soarele pe cap,iar razele lui ma legau de pamantul uscat.
Dar in sfarsit am ajuns la destinatie,ma astepta pe canapea,pe jumatate dezbracat,probabil abia iesise din dus.
Mi a oferit un pahar de apa rece si o pastila pentru a mi reveni din socul de afara.Ce furnal!
Credeam ca ma voi simti mai bine atunci cand il voi vedea,dar ma simteam si mai slabita;de parca tovarasii mei de drum s-au hranit din mine,de parca imi smulsesera bucuria de a l revedea
M a luat in brate si m a asezat pe pat,a inceput sa ma mangaie,sa mi framante trupul,sa ma sarute.
Aproape ca atipisem langa el,nu l mai simteam ca trup,ci ca suflet.
De ne am fi contopit sufletele...
Un zgomot ne a perturbat linistea,nu mai e timp,trebuie sa plec..ma grabesc!

Niciun comentariu: