joi, 26 iulie 2012

Vin

Privesc seara ca si cum s ar varsa in paharul zoriilor din care ia nastere lumea.
N am vazut niciodata in lumea aceasta un lucru cu adevarat frumos,care sa ma faca sa l ating cu toata dragostea mea.
Pasionata de mireasma vinului,de culoarea lui si de senzatia pe care mi o dadea atunci cand gustam cu delicatete din pahar ma cuprindea un fel de ameteala.
Ma lasam purtat de aceasta,era o senzatie de beatitudine in care voiam sa sarut toate gurile alea senzuale care mi se adresau,sa sorb sangele din obraji,si lacrimile din ochi,sa musc din carnea tuturor.
Dar,sfarseam tot insetata si infometata.
Ma opream in fata izvorului rece si mi potoleam setea,reveneam la vechile dorinte.
Sa mi schimb cuvintele?

Odaamorului

In varful muntelui tufe de alun,iar pajistea parcelata coboara lin,conturand carari numai bune de batatorit.
Mai jos un cuib de de stanci,sensibile la soare,pe care stau incolaciti fel si fel de lighioane.
Cu linii fine muntele da nastere la forme rotunjite,care ascund ca in niste buzunarase flori frumos mirositoare.

Intre acestea,acoperita de liane se intrevede o pestera captusita de muschii netezi.
De cum intri,de pe cararea arsa de soare,te atrage precum un magnet mirosul acela de verdeata,de umezeala.
E intuneric si racoritor,parca te prinde in stransoare ei.
Si tu incerci sa scapi si apoi te reintorci cautand mai aprig in adancime.
Este pur si simplu un sentiment divin:atat de impreunare,cat si de eliberare!
Cand termini incursiunea iti simti narile infundate de mireasma dulce,epuizat de atractie,dar fericit...
....zboara liliecii!

Pamant

Imensul cer creeaza imagini fantastice in aerul inecacios de la campie.
Norii inceteaza sa apara,desi pamantul implora ploaie pentru a uda semintele puse de maini arse de soare,pentru recolte bogate.
Viata omului e facuta in asa fel sa ceara dragoste pentru a se imbogati,pentru a pluti intr o mireasma dulce,pentru poezie!

luni, 23 aprilie 2012

Chestprost

Ce semnifica iubirea pentru ceilalti?
-fluturi in stomac
-sa fii buimac sau tolomac
-sa calci in balti
-sa taci,sa asculti

-obisnuinta
-biruinta sau chibzuinta
-fericire
-dezmeticire sau nimicire
-amor
-umor sau acrisor
-suferinta
-cerinta sau usurinta
Avem nevoie de o adeverinta pentru internare in spitalul uitarii
Si uitarea,precum iubirea e scrisa in legea firii

Stejari

Iubirea nu e pentru mine,clar nu!
Locul meu nu este aici,ci in padurea de stejari.
Nu e capabil de iubire cel ce nu s a nascut cu adevarat si sufera in tacere sub o membrana de frunzis.
Pamantul acela ne apartine noua,pana la urma suntem lut slefuit.
Putem trece neobservati,suntem fire de praf ce declansam isterie,alergie si un simplu stranut.
De n ar fi panza aceasta de praf cum am aprecia vechimea,calitatea relatiilor,obiectelor?!
Si stejarii se scutura uneori de praf,de ghinde,de noroc...isi cauta iubirea

Poet

Ma enerveaza pasarile acestea croncanitoare,parca vor sa ti sparga geamul si sa te atace cu zbieratul lor.
Le voi da cerneala sa bea,poate nu vor mai canta-vor scrie versuri si note cu pliscul lor ascutit,ca o penita de aur.
Si asa artistii nostri s au dus...si n au mai venit altii
-sunt pasari calatoare in abisul ganduriilor noastre

miercuri, 4 aprilie 2012

Au inflorit ciresii

Cum au reusit sa faca din praf pulbere de stele?
Am pierdut zeci de fluturi cu aripi mari in culorile curcubeului.

Le simt lipsa pentru ca acum simt doar ragete de foame,si nu zborul lor in mine.
Acel zbor care mi trezea inima,care facea sa vibreze fiecare celula din mine,care imi dadea acel tremur al betii de iubire
Daca ii gasesti pune i intr un borcan sau intr o plasa de stele...si trimite mi le pe raze de soare.
Au inflorit ciresii-miros dulce,imbietor!
Ce i omul pe pamant,daca nu iubeste?

joi, 29 martie 2012

Punct

L am iubit cu toata inima mea,cu toata fiinta mea,cu tot corpul meu,cu toate cuvintele si ganduriile mele.
Am alergat impreuna pe strazii aglomerate tinandu-ne de mana,ne am cufundat in desertul miscator,ne am catarat pe munti stancosi,am desfacut impreuna borcanul de gem si am dat foc trecutului.
Dar nu l am cunoscut....
Cui ii apartineau toate gesturile,vorbele dulci,mainile acelea parintesti,mireasma primaverii?
Celui ce ma iubea sau aceluia care ma lasa sfasiata de durere,care ma izgonea din viata lui?
A plecat fara sa realizeze cat l am putut iubi,a trantit usa si mi a strigat doar atat:"Ca mine doar 1,ca tine 100!"
In fond,cred ca el nu m a cunoscut si acum,cu ce am ramas?
Nici macar cu regrete...
Iubirea m a distrus ca om,ca fiinta;nici sa sufar nu mai pot.

vineri, 24 februarie 2012

Scarba

In vremea aceea toata lumea era in mine,imi venea sa i vomit,ma apasau,ma simteam balonata si scarbita de ei.
Acum sunt singura si aproape fara viata,au plecat cu tot ce era mai bun din mine...si m au lasat prada vulturilor

Supravietuire

Anemeie a sufletului,dans al gandurilor ce le pierd sirul.
Urlete ce mi surzesc urechiile,amaraciune a vietii ce mi inclesteaza gura,imagini ametitoare ce ma fac sa mi inchid ochii.
Ma tarasc prin mizeria aceasta,prin desertul curgator si mi pierd firul ideiilor,creaturi inexistente ma acapareaza in jocul lor de lumini si intuneric.
Corpul mi e cuprins de oboseala amortita,de ameteala halucinatiilor.
Sunt un om care nu mai are nimic de facut intr o lume ce nu i mai apartine si vrea doar sa doarma si sa manance pentru a supravietui desetului,hienelor

miercuri, 22 februarie 2012

Nu...

Nu ti mai inteleg iubirea,cum nu stiu nici eu daca te mai iubesc.Nu stiu ce ma mai tine langa tine?!
Nici credinta nu mai am,nici sa plang nu mai pot,nici pic de speranta nu mai am.
Eu nu mai sunt nimic,nu mai reprezinta nimic,nu mai simt nimic,nu mai vreau nimic,nu mai fac nimic.
Atinge-ma!
Sunt rece ca o piatra,rece ca un mormant.Aici e ingropat sufletul unui om care a iubit dumnezeiste si a suferit in iadul vietii.

Adevar

Priviti ma,sunt un om cinstit,justitiar;de ce mi refuzati adevarul,de ce ma acuzati?
Daca e vorba sa i se spuna cuiva adevarul,chiar si unul neplacut,eu sunt prima care imi asum aceasta responsabilitate si l spun detasat,fara ocolisuri.
Lumea intreaga nu e decat o parte din eul meu,din simturile si emotiile mele;de el depinde existenta.
Prea multe amintiri,prea multe nostalgii!
La urma urmei ce mai conteaza mirosul,gustul trecutului cand toti sunt morti demult,cand nu mai e nimic de facut,de reparat.
Trebuie sa inteleg odata pentru totdeauna ca trecutul e trecut,si totusi inima imi batea mai tare in vremurile acelea.Si aveam nevoie inca de pe atunci de putina fericire....

Trenul vietii

Noi doi ne am urcat intr un tren care merge mult prea repede,fara sa se opreasca in nici o statie.Ceva ciudat pentru un tren vechi.Locomotiva trage dupa ea 10 vagoane intr-o directie necunoscuta,ne ar putea conduce intr-un desert nemarginit.
Adevarata calatorie nu consta in cautarea unor pamanturi ci in detasarea de cotidian si privirea cu altii ochii a acestora.
Am plecat cu gandul de a fi departe,singuri,fara sa stim unde,sa fim diferiti fara sa stim cum.As vrea sa nu l iubesc prea mult pentru ca as putea suferi,l as putea pierde chiar in momentul cand vom cobora din tren.
Cine stie unde ne vor purta vantul si valurile cerului impastat de culorii calde?!

Zapada

Nu port in inima nici o speranta,ma revolta mizeria umana mai rau decat troienele de zapada murdara.Cand m am trezit era zapada cat casa,n am putut sa mai ies din casa.Exista o forta care tine in echilibru lumea,acest curaj al soarelui si lunii de a rasari in ciuda vantului,furtunii.Aceasta singuratate mi a fost benefica pentru a mi pansa vanataile trecutului.Mi a fost cel mai bun tovaras si mi a asigurat o dulce reintoarcere.A inceput sa se topeasca zapada...

Perfuzie cu realitate

Ar trebui sa invat sa nu mi caut trecutul in viitor pentru ca nimic nu va mai fi la fel,bucuria asteptata-mi va fi deznadajduire.
Am in suflet doar amintirea unei verii ploioase,in care praful imi inunda narile.Priveam pozele unui necunoscut si am simtit ca ma indragostesc de acele poze,de aceea infatisare,de acel corp.
Viata mi era plina de vise,realitatea era suspendata intr-un perfuzor.
M am surprins decupand acele poze si lipindu-le pe o agenda alaturi de pozele mele.
Mi am spus:"Ce bine ne ar sta impreuna!";acel el devenise iubitul meu secret.L am purtat ascuns in geanta panan-n iarna,cand cainele mi a sfasiat si infulecat cu pofta agenda.
Atunci visele mele au fugit departe,le a luat locul realitatea;in fiecare secunda,mi se scurgea prin vene o picatura din realitate,de cotidian,de rutina...si ma dureau venele,erau atat de colabate de tristete!