Noi doi ne am urcat intr un tren care merge mult prea repede,fara sa se opreasca in nici o statie.Ceva ciudat pentru un tren vechi.Locomotiva trage dupa ea 10 vagoane intr-o directie necunoscuta,ne ar putea conduce intr-un desert nemarginit.
Adevarata calatorie nu consta in cautarea unor pamanturi ci in detasarea de cotidian si privirea cu altii ochii a acestora.
Am plecat cu gandul de a fi departe,singuri,fara sa stim unde,sa fim diferiti fara sa stim cum.As vrea sa nu l iubesc prea mult pentru ca as putea suferi,l as putea pierde chiar in momentul cand vom cobora din tren.
Cine stie unde ne vor purta vantul si valurile cerului impastat de culorii calde?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu