Ar trebui sa invat sa nu mi caut trecutul in viitor pentru ca nimic nu va mai fi la fel,bucuria asteptata-mi va fi deznadajduire.
Am in suflet doar amintirea unei verii ploioase,in care praful imi inunda narile.Priveam pozele unui necunoscut si am simtit ca ma indragostesc de acele poze,de aceea infatisare,de acel corp.
Viata mi era plina de vise,realitatea era suspendata intr-un perfuzor.
M am surprins decupand acele poze si lipindu-le pe o agenda alaturi de pozele mele.
Mi am spus:"Ce bine ne ar sta impreuna!";acel el devenise iubitul meu secret.L am purtat ascuns in geanta panan-n iarna,cand cainele mi a sfasiat si infulecat cu pofta agenda.
Atunci visele mele au fugit departe,le a luat locul realitatea;in fiecare secunda,mi se scurgea prin vene o picatura din realitate,de cotidian,de rutina...si ma dureau venele,erau atat de colabate de tristete!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu