Anemeie a sufletului,dans al gandurilor ce le pierd sirul.
Urlete ce mi surzesc urechiile,amaraciune a vietii ce mi inclesteaza gura,imagini ametitoare ce ma fac sa mi inchid ochii.
Ma tarasc prin mizeria aceasta,prin desertul curgator si mi pierd firul ideiilor,creaturi inexistente ma acapareaza in jocul lor de lumini si intuneric.
Corpul mi e cuprins de oboseala amortita,de ameteala halucinatiilor.
Sunt un om care nu mai are nimic de facut intr o lume ce nu i mai apartine si vrea doar sa doarma si sa manance pentru a supravietui desetului,hienelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu