Punct

L am iubit cu toata inima mea,cu toata fiinta mea,cu tot corpul meu,cu toate cuvintele si ganduriile mele.
Am alergat impreuna pe strazii aglomerate tinandu-ne de mana,ne am cufundat in desertul miscator,ne am catarat pe munti stancosi,am desfacut impreuna borcanul de gem si am dat foc trecutului.
Dar nu l am cunoscut....
Cui ii apartineau toate gesturile,vorbele dulci,mainile acelea parintesti,mireasma primaverii?
Celui ce ma iubea sau aceluia care ma lasa sfasiata de durere,care ma izgonea din viata lui?
A plecat fara sa realizeze cat l am putut iubi,a trantit usa si mi a strigat doar atat:"Ca mine doar 1,ca tine 100!"
In fond,cred ca el nu m a cunoscut si acum,cu ce am ramas?
Nici macar cu regrete...
Iubirea m a distrus ca om,ca fiinta;nici sa sufar nu mai pot.

Scarba

In vremea aceea toata lumea era in mine,imi venea sa i vomit,ma apasau,ma simteam balonata si scarbita de ei.
Acum sunt singura si aproape fara viata,au plecat cu tot ce era mai bun din mine...si m au lasat prada vulturilor

Supravietuire

Anemeie a sufletului,dans al gandurilor ce le pierd sirul.
Urlete ce mi surzesc urechiile,amaraciune a vietii ce mi inclesteaza gura,imagini ametitoare ce ma fac sa mi inchid ochii.
Ma tarasc prin mizeria aceasta,prin desertul curgator si mi pierd firul ideiilor,creaturi inexistente ma acapareaza in jocul lor de lumini si intuneric.
Corpul mi e cuprins de oboseala amortita,de ameteala halucinatiilor.
Sunt un om care nu mai are nimic de facut intr o lume ce nu i mai apartine si vrea doar sa doarma si sa manance pentru a supravietui desetului,hienelor

Nu...

Nu ti mai inteleg iubirea,cum nu stiu nici eu daca te mai iubesc.Nu stiu ce ma mai tine langa tine?!
Nici credinta nu mai am,nici sa plang nu mai pot,nici pic de speranta nu mai am.
Eu nu mai sunt nimic,nu mai reprezinta nimic,nu mai simt nimic,nu mai vreau nimic,nu mai fac nimic.
Atinge-ma!
Sunt rece ca o piatra,rece ca un mormant.Aici e ingropat sufletul unui om care a iubit dumnezeiste si a suferit in iadul vietii.

Adevar

Priviti ma,sunt un om cinstit,justitiar;de ce mi refuzati adevarul,de ce ma acuzati?
Daca e vorba sa i se spuna cuiva adevarul,chiar si unul neplacut,eu sunt prima care imi asum aceasta responsabilitate si l spun detasat,fara ocolisuri.
Lumea intreaga nu e decat o parte din eul meu,din simturile si emotiile mele;de el depinde existenta.
Prea multe amintiri,prea multe nostalgii!
La urma urmei ce mai conteaza mirosul,gustul trecutului cand toti sunt morti demult,cand nu mai e nimic de facut,de reparat.
Trebuie sa inteleg odata pentru totdeauna ca trecutul e trecut,si totusi inima imi batea mai tare in vremurile acelea.Si aveam nevoie inca de pe atunci de putina fericire....

Trenul vietii

Noi doi ne am urcat intr un tren care merge mult prea repede,fara sa se opreasca in nici o statie.Ceva ciudat pentru un tren vechi.Locomotiva trage dupa ea 10 vagoane intr-o directie necunoscuta,ne ar putea conduce intr-un desert nemarginit.
Adevarata calatorie nu consta in cautarea unor pamanturi ci in detasarea de cotidian si privirea cu altii ochii a acestora.
Am plecat cu gandul de a fi departe,singuri,fara sa stim unde,sa fim diferiti fara sa stim cum.As vrea sa nu l iubesc prea mult pentru ca as putea suferi,l as putea pierde chiar in momentul cand vom cobora din tren.
Cine stie unde ne vor purta vantul si valurile cerului impastat de culorii calde?!

Zapada

Nu port in inima nici o speranta,ma revolta mizeria umana mai rau decat troienele de zapada murdara.Cand m am trezit era zapada cat casa,n am putut sa mai ies din casa.Exista o forta care tine in echilibru lumea,acest curaj al soarelui si lunii de a rasari in ciuda vantului,furtunii.Aceasta singuratate mi a fost benefica pentru a mi pansa vanataile trecutului.Mi a fost cel mai bun tovaras si mi a asigurat o dulce reintoarcere.A inceput sa se topeasca zapada...