Imi place sa privesc lumea,sa urmaresc fiecare gest,sa descompun fiecare chip.Nu ma pot abtine,e o senzatie uluitoare.Intotdeauna obtii altceva,vezi dincolo de materie,dincolo de spatii si de pete uleioase.Incerci sa cladesti o poveste,o viata,o fiinta.
De ce sa ma limitez sau sa ma incadrez la standardele impuse de societate?
Nici gand,imi imaginez propriul caracter ca fiind o palarie pentru picior,o camasa pentru chip,o piatra intr-un rau.
Ma enerveaza contrastul acesta,toate nehotararile si incertitudinile acestea ce pareau sa vorbeasca din fiecare element.Corpul ar spune nu,sufletul da;la fel si scaunul si covorul si plopul din fata blocului.
Parca si pantaloni s-ar vrea in locul bluzei,chiar si ciorapi de matase in locul ochelarilor de soare.
Mi se spune des:"Ai o privire ciudata,mult prea patrunzatoare!"
Nu ma pot abtine sa nu disec persoane...
Un comentariu:
oricum.. tot am sa fac urat daca ai sa mai fii suparata.. am sa te urmaresc din umbra pentru ca meriti :D
Trimiteți un comentariu