Ea ii privea neputincioasa din carutul cu rotile,ar fi vrut sa actioneze dar nu avea cum,tipa doar,isi striga durerea:
-Linistit-va,va rog...nu mai pot!Linistiti-va,nu mai rezist!Linistiti-vaaaa!
Ea era turbata de manie,ochii ii erau insangerati il lovea cu putere in fata,el incerca sa o potoleasca reprosandu-i toti anii petrecutii langa ea.Ii era mila de ce se va alege de fiica lor,adoptiva,cei drept.
-Nu iti e rusine,sunt sotul tau,sotul tau de atatia ani,de o viata,mai femie!Dai in mine?
Arunca apa pe el vrand sa l mai trezeasca din betia vietii,ii rupe hainele de pe el,incercand sa l dea afara.Avea o putere nebanuita,se repezi la cutitul de pe masa,il lua si incerca sa l injunghie in piept.
Era 12:00 noaptea,si eu nu puteam sa dorm,auzeam strigatul de ajutor al fetei,simteam lacrimile unui om ce si-a ratat viata,simteam furia unei femei ce dorea sange.
Iar eu,un suflet ratacit si agitat ce sunt,meditam asupra vietii:"Viata e roz!"
Rozul nu este o culoare,o culoare pura,primara,e ceva contrafacut....
Viata e non culoare...
Un comentariu:
De ce nu te gandesti sa scrii o carte ai fi o scriitoare de succes cel putin pe plan local
Trimiteți un comentariu