Variatiunii Engimatice

Acum 2 zile in urma am fost la Teatrul Nottara cu o persoana speciala la piesa "Variatiunii Enigmatice" jucata de Alexandru Repan si Mircea Diaconu.Sincera sa fiu nu ma asteptam la prea multe,mai ales ca piesa era jucata doar de doi actori...iar eu ma plictisesc destul de repede. Dar a fost extraordinar,genial chiar! Sunt profund marcata de piesa,va sfatuiesc daca aveti ocazia sa o vizionati! Alexandru Repan,un scriitor laureat al premiului Nobel şi retras acum pe o insulă pustie din cauza viziunii sale asupra iubirii,este un personaj controversat din cauza contrariilor din fiinta sa. Mircea Diaconu,tipul umilului in aparenta,dar in esenta tipul omului puternic pentru ca reuseste sa conserve o iubire adevarata,desi nu este unul din protagonisiti. Este subestimat de la bun inceput:
Nu ţi'e greu să trăieşti aici, singur? Nu mă plictisesc niciodată în compania mea. Şi nu e greu să trăieşti cu un geniu? E mai uşor decât cu un imbecil..
Cei doi au viziunii diferite,chiar opuse asupra existentei,cat si a iubirii:scriitorul le"ia trupul si le lasa sufletul",dar in final acesta ii rescunoaste valoarea morala a "intrusului".
Cei doi iubesc aceiasi femeie,desi moarta exista in viata celor doi printr-o corespondenta misertioasa.
Monotonia este distrusa de spargerea unui pahar,de impusacaturi,de tipete,de nebuneala.
Finalul este absolut genial:"Sa stii ca am sa ti scriu!"
Cu siguranta va intrebati ce este cu aceasta replica si de ce afirm ca este geniala...?!
....dar nu o sa va spun!
Doar noapte buna!