Vremuri

Calc pe frimituri de conversatii ramase pe acel drum
Privesc cerul intunecat ce atunci era albastru
Intorc capul sa te privesc,dar nu esti
Normal ca nu esti...
Asta a fost demult!
In locul tau imi zambeste doar o punga alba agatat intr un copac
Ce gura mare...
Apoi iata-ma in fata casei tale adunand ramasitie de dezamagire
In minte mi se deruleaza un sir de amintiri a ceea ce a fost
Si nu va mai fi!
Mi se face greata,si ma pierd in cercuri largi
Mi e dor de acele vremuri
As vrea sa bat la usa,
Sa ti desenez pe geamul aburit inimioare
Iar tu sa iesi in prag cu un zambet larg si sa ma iei in brate
Dar ma abtin,ma intorc si las in urma tot ce a fost!
Din cand in cand voi mai bate la usa trecutului...
Poate vei iesi si ma vei imbratisa!