-Spune-mi ca ma iubesti,iubita!Spune-mi!
Ma gandeam cum i-as putea spune,doar pentru ca el isi dorea.M-a sarutat si mi a spus:
-Tu nu ti doresti oare sa auzi de la mine aceste cuvinte?
-Da,dar atunci cand o faci sa simti ca trebuie sa spui.
-Atunci.....Si tu nu simti?
-Daca mi-ai spune in fiecare zi,cu siguranta nu te as crede.Nu vreau sa tocim aceste cuvinte!
Ma imbratiseaza cu putere,isi apropie buzele de ale mele si imi sopteste:
-Spune-mi!
Iar eu sarutandu-l,ii puneam pe buzele lui umede,incercand sa i le strecor in minte si in suflet cuvintele atat de pretuite:
-Te iubesc mult mult mult.....foarte mult,iubitul meu!
-Cat trebuie sa ma chinui sa aud de la tine ceea ce vreau...
Paseam pe aleea uda cu incredere alaturi de el,fara sa mi fie frica ca o sa alunec pe cuvinte mlastinoase,pe actiuni trecute.Il simteam atat de aproape si eram absorbita de privirea lui verzuie,de zambetul lui larg.
-Te casatoresti cu mine?
-Nu mai vorbi prostii!Ce este cu tine?
-Stiu ca nu ti doresti sa locuiesti cu mine,nu-i asa?
-M-ai suporta in fiecare zi?
-Normal,doar te iubesc!Vom fi o familie!
Aveam mintea invaluita intr-o esarfa de fum,fum de narghilea;corpul de frig,de ceata;iar sufletul de iubirea ta.Ne despartim atat de greu,gandindu-ma ca poate va fi ultima oara cand te mai vad.
Un sarut pasional,o imbratisare puternica,si atatea vorbe....
Deja mi e dor de el!
Maine oare va rasari soarele?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu