Paradis in vis

Nu ma mai doare nimic,doar trupul;dar,ma tratez cu calmante.Am insomnii,dar nu ma deranjeaza.
Ma uit pe tavan cu ochii larg deschisi si numar paienjeni....uff,iar mi a scapat unul.
Ahh,e pe lustra!
12,si scriu pe un caiet vechi de la sfarsit la inceput ,de la stanga la dreapta;oricum nu mi inteleg scrisul.Am un scris ingrozitor,mana asta sa fie de vina?E prea mare cu unghii sfasietoare;indemanatica,defapt;dar,ferma cand vine vorba de dat mana.
Dorm pana la amiaza,oricum nu am ce sa mai numar pana atunci.E apus de soare langa tine,trece repede parca ar fi secunda.
Pornesc in cautare de fluturi,cu plasa pe umarul stang urmaresc cu ochii ageri impaienjeniti de culori.Obosesc de atata alergat prin soarele dogoritor;ma opresc,dar am impresia ca el fuge de mine.Se ascunde dupa dealurile din fata casei mele,asa ca fug pana acolo sa l privesc adormind cu genele aplecate peste brazi falnici.
Privesc casele de dincolo de rau si trenul care pleaca scotand fum spre meleaguri mai civilizate.Din plictiseala si dezamagire iau o nuia si vazand pamantul moale de sub picioare fac bulgari pe care i pun pe varful nuielii,aduc bratul in spate,si dau drumul cu forta mingii de pamant;care,de cele mai multe ori ajunge pe acoperisul vreunei case sau in lanul de grau.
E amuzant,aici e libertate!
Un fluture cu aripi mari,rosii se aseaza pe umar si lasa farame din paradis.
Mi e dor de serile cu tine,cand priveam de sus apusul,si valea ielelor.Totul parea atat de mic si noi atat de puternici,eram deasupra lumii intregi.
Vedeam pana si trenul din indepartare ,atunci visam....
...acum NU!