duminică, 27 februarie 2011

Off nemurire...

Credeam ca locul acela e pentru mine,dar totul e rece.Totul mi-e strain mie si sufletului meu.Pe poteca aceea m am plimbat infricosata de lei,de urletul lupilor in miez de noapte.Dar cel mai tare mi a fost frica sa nu fiu prada ta,sa te apropi de mine cu pasi repezi si sa ma faci una cu pamantul.
Am privit cerul tesut cu pamant negru,si m am simtit singura.Da,sunt singura si vreau sa mi te apropri,sa cobori din cer ca o lumina si sa ma binecuvantezi.Sau sa iesi din pamantul instelat si sa mi te incolacesti pe trup.Sa ma faci sa uiti ca sunt muritoare....

2 comentarii:

Anonim spunea...

AI o imaginatie bogata si o gandire destul de matura ,in urma cuvintelor ies poezii superbe despre viata,dragoste si tot ce ne inconjoara :) succes poop

Anonim spunea...

deea papy a scris,poop sis