In varful muntelui tufe de
alun,iar pajistea parcelata coboara lin,conturand carari numai bune de
batatorit.
Mai jos un cuib de de stanci,sensibile la soare,pe care stau
incolaciti fel si fel de lighioane.
Cu linii fine muntele da nastere la forme rotunjite,care ascund ca in
niste buzunarase flori frumos mirositoare.
Intre acestea,acoperita de
liane se intrevede o pestera captusita de muschii netezi.
De cum intri,de
pe cararea arsa de soare,te atrage precum un magnet mirosul acela de
verdeata,de umezeala.
E intuneric si racoritor,parca te prinde in
stransoare ei.
Si tu incerci sa scapi si apoi te reintorci cautand mai
aprig in adancime.
Este pur si simplu un sentiment divin:atat de
impreunare,cat si de eliberare!
Cand termini incursiunea iti simti narile infundate de mireasma dulce,epuizat de atractie,dar fericit...
....zboara liliecii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu